Proiect internaţional de colaborare educaţională Children Enjoy Festivals

Scurtă descriere

      Proiectul  Children Enjoy Festivals, care a primit Certificatul Naţional de Calitate-Etwinning Quality Label-derulat în perioada octombrie 2009-iunie 2010, a beneficiat de participarea a 37 de parteneri din 13 ţări:

–România, Turcia, Ungaria, Grecia, Spania, Italia, Franţa, Portugalia, Bulgaria,

Estonia, Lituania, Polonia,Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Obiectivul principal al proiectului a fost acela de a motiva copiii:

–să-şi dezvolte abilităţile de comunicare;

–să ştie mai mult şi mai bine despre cultura şi tradiţiile europene;

–să utilizeze aceleaşi tehnici de lucru,să desfăşoare aceleaşi activităţi,chiar dacă   limba si ţările sunt diferite;

–să facă schimb de informaţii relevante cu privire la festivalurile din ţările lor;

–să cunoască copiii din alte ţări printr-un limbaj comun al festivalurilor, evenimentelor relevante;

–să folosească acelaşi mod de a învăţa despre activităţile desfăşurate în alte ţări;

–să răspundă activ la provocările puse la dispoziţie de cadrele didactice;

     –să pătrundă în diversitatea culturală europenă;

–să preţuiască diversitatea;

–să folosească  în învăţare  experienţe diferite.

      Acest proiect a oferit un număr considerabil de oportunităţi de a învăţa,de a arăta celorlalţi ceea ce facem pentru a deveni performanţi.Copiii ne-au inspirat în acţiune,ne-au determinat să observăm talente,pasiuni care au devenit realitate. Proiectul a facilitat un mijloc comun de comunicare,de conexiune între modele culturale,punând în relaţie de egalitate moduri de gândire şi coduri expresive diferite,accentuând valori care au integrat şcolile noastre într-o reală relaţie de înfrăţire la nivel european.Cunoştinţele copiilor despre spaţiul multicultural european s-au îmbogăţit,au învăţat să respecte propriile valori culturale,dar şi ale altor naţiuni,lucrând cu mult entuziasm.

2.Inovarea pedagogică şi creativitatea

       Demersurile specifice derulării proiectului s-au bazat pe ideea potrivit căreia interculturalismul implică înţelegerea,aprecierea şi valorizarea culturii proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea curiozităţii faţă de cultura celuilalt.Pot afirma că activităţile desfăşurate au constituit un real câştig pentru noi mai mult ca oricând.Demersurile proiectului  au facilitat transferul competenţelor interculturale dincolo de zidurile instituţiei. Numai printr-o sinergie a resurselor spaţiului educaţional,ale comunităţii şi ale organizaţiilor locale şi internaţionale,am putut determina construcţia la copii a unei perspective de înţelegere a lumii şi a diversităţii culturale în acord cu valorile filozofiei umaniste.A abilita copiii în a aborda autonom,flexibil şi eficient realitatea interculturală contemporană,iată care este piatra de încercare a educaţiei interculturale.Copiii au  devenit mai deschişi şi mai interesaţi unii faţă de ceilalţi,manifestându-şi permanent mirarea şi surpriza,încercând să surprindă ineditul lumii înconjurătoare.Au căpătat mai mult respect faţă de sine şi faţă de celălat,au învăţat să respecte partenerii culturali,formându-şi competenţe aşa încât să poată să comunica în alte limbi.Au fost mai motivaţi de feed-back-ul pozitiv al activităţilor lor.Au învăţat să se folosească de un limbaj specific cultural în descrierea propriilor activităţi,în prezentarea unor teme şi aspecte specifice culturii româneşti,împărtăşindu-şi reciproc,cu partenerii de dialog,informaţii.Am constatat  o schimbare în relaţia biunivocă educator-educat,copiii putând să facă alegeri şi să hotărască cât,cum,când se implică,în funcţie de posibilităţile individuale,obişnuindu-se cu o varietate de modalităţi de acţiune.Copiii au înţeles că interculturalitatea este înainte de orice respectul diferenţelor.Noi suntem  garanţii acestor rigori ale spiritului care veghează asupra diferenţelor, pentru a învăţa, a cunoaşte şi a înţelege ceea ce ne leagă,ceea ce ne face asemănători,ceea ce ne apropie.Voi sărbătoriţi într-un fel, la noi e diferit! Suntem diferiţi,dar nu înseamnă că unul este mai bun decât celălalt,cu toţii avem un potenţial valoric egal.Toţi avem o cultură asemănătoare,dar în acelaşi timp şi culturi diferite. Acestea ţin de religiile noastre, de grupul nostru etnic, de valorile politice, sociale, de familiile noastre.Unica posibilitate ca oamenii să devină solidari este recunoaşterea şi estimarea acestor diferenţe şi similitudini.Copiii au conştientizat ce se întâmplă în viaţa lor şi au învăţat să-şi împărtăşească experienţele cu ceilalţi.  Deci, ei vor avea o imagine reală despre viaţa celorlalţi.Copiii au  avut şansa să cunoască stiluri de viaţă diferite de al lor.Această experienţă îi va ajuta să fie deschişi comunicării,să gândească global,să tolereze culturi diferite de cea a lor,să înţeleagă alte tipuri de personalităţi.

     Tehnologiile TIC au fost folosite ca un instrument pentru a organiza idei,pentru a căuta informaţii actuale prin intermediul internetului.Fiecare partener a făcut un salt uriaş înainte de-a lungul desfăşurării proiectului,prin creşterea gradului de utilizare TIC, prin competenţele dobândite de către profesori,prin construirea unei baze de date cu cu multe informaţii,prin îmbunătăţirea infrastructurii TIC,precum şi prin valoarea adăugată de profesorii care au căpătat experienţă utilizând TIC.  Tehnologiile TIC au fost folosite ca un instrument pentru a organiza idei,pentru a căuta informaţii actuale prin intermediul internetului.

Scopuri generale:

-creşterea pregătirii TIC printr-o abordare pas cu pas;

-dezvoltarea strategiilor didactice bazate pe TIC şi compararea lor;

-redefinirea rolului profesorului în mediul TIC;

-mărirea numărului de profesori care folosesc TIC;

-îmbunătăţirea cunoştinţelor şi deprinderilor profesorilor prin pregătire profesională;

-evaluarea valorii adăugate a TIC -împărtăşirea bunelor practici;

Scopuri concrete ale utilizării tehnologiilor IT:

–prelucrare /editare text (Microsoft Word);

–prezentări (Microsoft PowerPoint, Slade);

– Internet;

– soft-uri pentru editare de imagini (Vimeo);

– dezvoltarea unei infrastructuri IT adecvate:Audio conference,e-mail,MP3,Video conference,un blog,pentru informări asupra activităţilor şi rezultatelor proiectului, un forum,pentru discuţii,facilităţi de încărcare fişiere,pentru integrarea materialelor adiţionale precum  şi documente, prezentări şi fişiere audio-video, un chat, pentru comunicare în timp real.

     Prezentările finale şi parţiale  realizate au fost stocate pe suport digital şi vizionate cu ajutorul videoproiectorului în cadrul unor intâlniri de lucru cu colegii,şedinţe cu părinţii,reprezentanţi ai factorilor de decizii.Limba engleză a fost limba de comunicare a proiectului.S-a comunicat prin intermediul unei platforme virtuale TwinSpace care a fost un instrument foarte util.Mesajele schimbate pe parcursul derulării proiectului au permis luarea de decizii la nivel de proiect sau de echipă într-un timp foarte scurt.

Dezvoltarea unei comunităţi a şcolilor din Europa Web 2.0 în educaţie

Dezvoltarea unei comunităţi a şcolilor din Europa

Web 2.0 în educaţie

Conform studiilor, instrumentele Web 2.0, în general, le sunt de ajutor cadrelor didactice în activitatea lor cotidiană,sprijinindu-le eforturile de dezvoltare a competenţelor elevilor. (Redecker, 2008)1.Mai întâi, instrumentele Web 2.0 sunt foarte practice.Ele ajută cadrele didactice să-şi organizeze şi să-şi administreze informaţia de pe Internet, permiţându-le să eticheteze conţinutul, să-şi organizeze listele de adrese web şi să-şi structureze conţinutul digital atât pentru ei şi pentru elevi, cât şi/sau pentru colegii cu care colaborează.De asemenea, instrumentele Web 2.0 ajută cadrele didactice să pună la dispoziţia elevilor diferite materiale.Spre exemplu,blogurile de curs pot fi folosite la distribuirea informaţiilor şi a adreselor web, paginile wiki pot sprijini crearea de resurse prin colaborarea în cadrul unei ore sau al unui curs, iar podcasturile şi vodcasturile pot fi de folos în diseminarea materialelor audio şi video.În al doilea rând, instrumentele Web 2.0 pot ajuta cadrele didactice să-şi extindă aria metodologică,punându-le la dispoziţie noi medii de învăţare, care sunt mai interesante şi mai antrenante pentru elevi.Mediile virtuale precum Second Life2 sau aşa-zisele „jocuri serioase”,care integrează obiectivele didactice în mediul unui joc de calculator, îi atrag în mod deosebit pe elevi.Din cauza cerinţelor tehnice, aceste instrumente au încă o arie restrânsă de utilizare.Cu toate acestea, instrumentele Web disponibile în acest moment–precum blogurile, paginile wiki şi podcasturile – pot fi exploatate cu uşurinţă pentru a face învăţarea cât mai plăcută, ducând astfel la creşterea motivaţiei elevilor şi gradului lor de implicare.

• Blogurile sunt instrumente excelente pentru stimularea competenţelor de scriere(şi compunere),atât în limba maternă, cât şi în limbile străine.Elevii sunt încântaţi de ideea de a folosi blogurile:faptul că jurnalele lor personale devin accesibile, chiar şi unui public restrâns este un factor extrem de motivant pentru ei, fi ind dispuşi să facă eforturi suplimentare.Cel mai adesea,încrederea în sine creşte, iar gradul de participare la curs cunoaşte o tendinţă ascendentă.

• Paginile wiki au o structură mai rigidă şi nu sunt adecvate pentru stimularea creativităţii individuale.Cu toate acestea, sunt instrumente de colaborare excelente şi facilitează gândirea logică şi capacităţile analitice ale elevilor,obligându-i să structureze cunoştinţele (dobândite în colaborare) în mod ierarhic şi interrelaţionat.

• De asemenea, în cadrul cursului sau al sarcinii (comune), elevii pot fi realiza fotografii, videoclipuri sau înregistrări audio, pe care apoi să le publice (de ex., pe YouTube3). Ei pot înregistra interviuri, pot fotografi a materialele de studiu, pot fi lma experimentele sau rezultatele activităţilor de studiu (piese de teatru, exerciţii interactive şi observaţii în natură). În al treilea şi cel mai important rând, instrumentele Web 2.0 vin în ajutorul eforturilor cadrelor didactice de a dezvolta o pedagogie modernă, care pune accentul pe plasarea

cursantului în centrul experienţei. Blogurile şi paginile wiki,mai ales, facilitează munca în echipă, permiţându-le elevilor să se identifi ce cu proiectul sau sarcina lor. Ei ştiu că profesorii vor aprecia contribuţia fi ecăruia, sunt conştienţi că benefi ciază de sprijinul colegilor şi de un impuls către atingerea potenţialului deplin al grupului, care discută şi culege idei diferite. Dimensiunile afectivă şi socială ale procesului de învăţare în colaborare, amplasat într-un mediu atractiv, le oferă elevilor ocazia să se bucure de activitate. De asemenea, le permite să dobândească abilităţi care facilitează optimizarea competenţelor personale.

Nivelurile motivaţiei şi participării cresc substanţial. Cel mai adesea, competenţele de învăţare se îmbunătăţesc, permiţând elevilor să preia controlul procesului de învăţare. În plus, instrumentele Web 2.0 vin în întâmpinarea diversităţii de personalităţi dintr-un grup şi a nevoii diferenţiate de suport, asigurând oportunităţi de învăţare personalizată. Instrumentele pot fi adaptate în funcţie de nevoile fi ecărui elev, de niveluri de competenţă diferite şi de obiective didactice diverse, facilitând astfel experienţe de învăţare motivante. În concluzie, dacă sunt folosite cu înţelepciune, instrumentele Web 2.0 pot ajuta cadrele didactice să transforme învăţarea într-o experienţă plăcută pentru toţi elevii, făcându-i să-şi asume responsabilitatea pentru progresul procesului de învăţare şi asigurându-le asistenţă în vederea dezvoltării abilităţilor şi competenţelor la potenţialul lor maxim.

       Reţele de cadre didactice

Dacă luăm în consideraţie potenţialul de interrelaţionare al instrumentelor Web 2.0, ne mutăm atenţia de la procesul de învăţare-predare la cadrul didactic în sine şi la nevoile sale personale şi profesionale. Deşi cadrele didactice au nevoi individuale foarte variate, condiţiile de lucru dau naştere unor probleme comune, care pot fi surmontate cu ajutorul instrumentelor specifi ce reţelelor sociale. Printre aceste se numără, pe de o parte, lipsa de cooperare şi colaborare între colegi, însoţită de lipsa de feedback profesional şi de învăţare prin colaborare. Pe de altă parte, schimbările frecvente în curriculum şi în metodologia didactică nu sunt, cel mai adesea, însoţite de oportunităţi de formare adecvate, caz în care cadrele didactice sunt nevoite să se adapteze şi să-şi dezvolte competenţele pedagogice în mod continuu. Ambele aspecte sunt legate în mod organic de organizarea instituţiilor de învăţământ.

        Într-un sistem în care activitatea de predare-învăţare are loc în spatele uşilor închise ale unei clase, cadrele didactice se confruntă cu dificultăţi în a face schimb de metode şi practici de predare. Un astfel de schimb este cu atât mai important cu cât şcolile fac parte dintr-o societate în permanentă schimbare, fapt care se refl ectă asupra comportamentului elevilor, precum şi asupra conţinutului disciplinelor şi metodelor. Prin urmare, cadrele didactice trebuie să-şi dezvolte mecanisme flexibile de adaptare la noile provocări sociale, la conţinutul disciplinei şi la cerinţele metodologice, precum şi să găsească modalităţi de a-şi dezvolta competenţele pedagogice în funcţie de paradigmele în schimbare ale educaţiei, cel mai adesea fără să beneficieze de sprijinul şi formarea necesare.

Instrumentele Web 2.0 nu pot înlocui impactul şi importanţa formării şi dezvoltării profesionale. Cu toate acestea, ele pot contribui la surmontarea sentimentului de izolare al cadrelor didactice, oferind mijloace de asistenţă şi mecanisme de schimb de informaţii viabile. Reţelele sociale pentru cadre didactice pot suplini colaborarea dintre colegi, oferind un forum în care cadrele didactice pot discuta şi face schimb de practici de predare, unde pot oferi şi primi asistenţă şi unde îşi pot lărgi orizonturile şi optimiza abilităţile şi competenţele. Varietatea de moduri de interacţiune suportate de aplicaţiile Web 2.0 facilitează existenţa unor modalităţi şi niveluri de interrelaţionare în reţelele sociale. Unele cadre didactice recurg la comunităţile online pentru a face schimb de materiale didactice, altele, pentru a-şi forma o reţea amplă de contacte sociale, care să atenueze tensiunile acumulate în activitatea cotidiană. Unele cadre didactice preferă doar să „tragă cu urechea” la discuţii, să interacţioneze ocazional prin intermediul unei întrebări sau al unui răspuns, altele preferă să folosească intens reţeaua pentru schimb de experienţă, practici şi/sau conţinut

până într-acolo încât se implică în crearea de materiale didactice. Fiecare iniţiativă de interrelaţionare dedicată cadrelor didactice urmează o strategie diferită. Având libertatea de a-şi alege iniţiativa adecvată, cadrele didactice decid în ce măsură doresc să-şi facă publică identitatea lor personală sau profesională, în ce tip de interacţiune doresc să se implice (axată pe disciplină, pe conţinut sau pe anumite probleme, metode sau mijloace etc.) sau, pur şi simplu, să interacţioneze cu reţelele regionale, naţionale sau internaţionale, fi e individual, fi e într-o echipă sau la nivel de şcoală. Flexibilitatea şi varietatea comunităţilor online dedicate cadrelor didactice permit o utilizare adaptată preferinţelor şi nevoilor fi ecăruia. La fel ca în cazul elevilor, instrumentele Web 2.0 oferă medii de învăţare atractive pentru cadrele didactice, care, benefi ciind de sprijinul social şi profesional oferit de reţea, pot crea şi explora oportunităţi neconvenţionale deformare profesională, care, la rândul lor, le ajută să facă faţă schimbărilor din societate.

Perspective

      În urma unei analize a oportunităţilor oferite în acest moment de Web 2.0 pentru stimularea învăţământului şi a interrelaţionării dintre cadre didactice, putem întrezări viitorul predării şi învăţării într-o societate a mediilor de comunicare. Viitorul ne dezvăluie o societate în care frontierele dintre şcoală şi casă, muncă şi timp liber, mijloacele media pentru educaţie şi cele pentru distracţie, învăţare şi formare formală, non-formală şi informală, precum şi cele dintre cadre didactice şi elevi se estompează. Utilizarea reţelelor sociale, deşi îşi are originea în afara instituţiilor de învăţământ şi nu este o componentă intrinsecă a lor, are

potenţialul de a provoca o schimbare esenţială în învăţământul şi activităţile de formare formale. În acelaşi timp, oportunităţile de învăţare personalizate, fl exibile, dinamice şi antrenante oferite cadrelor didactice şi elevilor de către reţelele sociale pot alimenta procesul de modernizare a instituţiilor de învăţământ şi formare, proces necesar pentru atingerea obiectivelor pedagogice ale societăţii contemporane şi viitoare.

Nou inceput pentru o toamna

Vis si armonie in suflet!