Dezvoltarea unei comunităţi a şcolilor din Europa Web 2.0 în educaţie

Dezvoltarea unei comunităţi a şcolilor din Europa

Web 2.0 în educaţie

Conform studiilor, instrumentele Web 2.0, în general, le sunt de ajutor cadrelor didactice în activitatea lor cotidiană,sprijinindu-le eforturile de dezvoltare a competenţelor elevilor. (Redecker, 2008)1.Mai întâi, instrumentele Web 2.0 sunt foarte practice.Ele ajută cadrele didactice să-şi organizeze şi să-şi administreze informaţia de pe Internet, permiţându-le să eticheteze conţinutul, să-şi organizeze listele de adrese web şi să-şi structureze conţinutul digital atât pentru ei şi pentru elevi, cât şi/sau pentru colegii cu care colaborează.De asemenea, instrumentele Web 2.0 ajută cadrele didactice să pună la dispoziţia elevilor diferite materiale.Spre exemplu,blogurile de curs pot fi folosite la distribuirea informaţiilor şi a adreselor web, paginile wiki pot sprijini crearea de resurse prin colaborarea în cadrul unei ore sau al unui curs, iar podcasturile şi vodcasturile pot fi de folos în diseminarea materialelor audio şi video.În al doilea rând, instrumentele Web 2.0 pot ajuta cadrele didactice să-şi extindă aria metodologică,punându-le la dispoziţie noi medii de învăţare, care sunt mai interesante şi mai antrenante pentru elevi.Mediile virtuale precum Second Life2 sau aşa-zisele „jocuri serioase”,care integrează obiectivele didactice în mediul unui joc de calculator, îi atrag în mod deosebit pe elevi.Din cauza cerinţelor tehnice, aceste instrumente au încă o arie restrânsă de utilizare.Cu toate acestea, instrumentele Web disponibile în acest moment–precum blogurile, paginile wiki şi podcasturile – pot fi exploatate cu uşurinţă pentru a face învăţarea cât mai plăcută, ducând astfel la creşterea motivaţiei elevilor şi gradului lor de implicare.

• Blogurile sunt instrumente excelente pentru stimularea competenţelor de scriere(şi compunere),atât în limba maternă, cât şi în limbile străine.Elevii sunt încântaţi de ideea de a folosi blogurile:faptul că jurnalele lor personale devin accesibile, chiar şi unui public restrâns este un factor extrem de motivant pentru ei, fi ind dispuşi să facă eforturi suplimentare.Cel mai adesea,încrederea în sine creşte, iar gradul de participare la curs cunoaşte o tendinţă ascendentă.

• Paginile wiki au o structură mai rigidă şi nu sunt adecvate pentru stimularea creativităţii individuale.Cu toate acestea, sunt instrumente de colaborare excelente şi facilitează gândirea logică şi capacităţile analitice ale elevilor,obligându-i să structureze cunoştinţele (dobândite în colaborare) în mod ierarhic şi interrelaţionat.

• De asemenea, în cadrul cursului sau al sarcinii (comune), elevii pot fi realiza fotografii, videoclipuri sau înregistrări audio, pe care apoi să le publice (de ex., pe YouTube3). Ei pot înregistra interviuri, pot fotografi a materialele de studiu, pot fi lma experimentele sau rezultatele activităţilor de studiu (piese de teatru, exerciţii interactive şi observaţii în natură). În al treilea şi cel mai important rând, instrumentele Web 2.0 vin în ajutorul eforturilor cadrelor didactice de a dezvolta o pedagogie modernă, care pune accentul pe plasarea

cursantului în centrul experienţei. Blogurile şi paginile wiki,mai ales, facilitează munca în echipă, permiţându-le elevilor să se identifi ce cu proiectul sau sarcina lor. Ei ştiu că profesorii vor aprecia contribuţia fi ecăruia, sunt conştienţi că benefi ciază de sprijinul colegilor şi de un impuls către atingerea potenţialului deplin al grupului, care discută şi culege idei diferite. Dimensiunile afectivă şi socială ale procesului de învăţare în colaborare, amplasat într-un mediu atractiv, le oferă elevilor ocazia să se bucure de activitate. De asemenea, le permite să dobândească abilităţi care facilitează optimizarea competenţelor personale.

Nivelurile motivaţiei şi participării cresc substanţial. Cel mai adesea, competenţele de învăţare se îmbunătăţesc, permiţând elevilor să preia controlul procesului de învăţare. În plus, instrumentele Web 2.0 vin în întâmpinarea diversităţii de personalităţi dintr-un grup şi a nevoii diferenţiate de suport, asigurând oportunităţi de învăţare personalizată. Instrumentele pot fi adaptate în funcţie de nevoile fi ecărui elev, de niveluri de competenţă diferite şi de obiective didactice diverse, facilitând astfel experienţe de învăţare motivante. În concluzie, dacă sunt folosite cu înţelepciune, instrumentele Web 2.0 pot ajuta cadrele didactice să transforme învăţarea într-o experienţă plăcută pentru toţi elevii, făcându-i să-şi asume responsabilitatea pentru progresul procesului de învăţare şi asigurându-le asistenţă în vederea dezvoltării abilităţilor şi competenţelor la potenţialul lor maxim.

       Reţele de cadre didactice

Dacă luăm în consideraţie potenţialul de interrelaţionare al instrumentelor Web 2.0, ne mutăm atenţia de la procesul de învăţare-predare la cadrul didactic în sine şi la nevoile sale personale şi profesionale. Deşi cadrele didactice au nevoi individuale foarte variate, condiţiile de lucru dau naştere unor probleme comune, care pot fi surmontate cu ajutorul instrumentelor specifi ce reţelelor sociale. Printre aceste se numără, pe de o parte, lipsa de cooperare şi colaborare între colegi, însoţită de lipsa de feedback profesional şi de învăţare prin colaborare. Pe de altă parte, schimbările frecvente în curriculum şi în metodologia didactică nu sunt, cel mai adesea, însoţite de oportunităţi de formare adecvate, caz în care cadrele didactice sunt nevoite să se adapteze şi să-şi dezvolte competenţele pedagogice în mod continuu. Ambele aspecte sunt legate în mod organic de organizarea instituţiilor de învăţământ.

        Într-un sistem în care activitatea de predare-învăţare are loc în spatele uşilor închise ale unei clase, cadrele didactice se confruntă cu dificultăţi în a face schimb de metode şi practici de predare. Un astfel de schimb este cu atât mai important cu cât şcolile fac parte dintr-o societate în permanentă schimbare, fapt care se refl ectă asupra comportamentului elevilor, precum şi asupra conţinutului disciplinelor şi metodelor. Prin urmare, cadrele didactice trebuie să-şi dezvolte mecanisme flexibile de adaptare la noile provocări sociale, la conţinutul disciplinei şi la cerinţele metodologice, precum şi să găsească modalităţi de a-şi dezvolta competenţele pedagogice în funcţie de paradigmele în schimbare ale educaţiei, cel mai adesea fără să beneficieze de sprijinul şi formarea necesare.

Instrumentele Web 2.0 nu pot înlocui impactul şi importanţa formării şi dezvoltării profesionale. Cu toate acestea, ele pot contribui la surmontarea sentimentului de izolare al cadrelor didactice, oferind mijloace de asistenţă şi mecanisme de schimb de informaţii viabile. Reţelele sociale pentru cadre didactice pot suplini colaborarea dintre colegi, oferind un forum în care cadrele didactice pot discuta şi face schimb de practici de predare, unde pot oferi şi primi asistenţă şi unde îşi pot lărgi orizonturile şi optimiza abilităţile şi competenţele. Varietatea de moduri de interacţiune suportate de aplicaţiile Web 2.0 facilitează existenţa unor modalităţi şi niveluri de interrelaţionare în reţelele sociale. Unele cadre didactice recurg la comunităţile online pentru a face schimb de materiale didactice, altele, pentru a-şi forma o reţea amplă de contacte sociale, care să atenueze tensiunile acumulate în activitatea cotidiană. Unele cadre didactice preferă doar să „tragă cu urechea” la discuţii, să interacţioneze ocazional prin intermediul unei întrebări sau al unui răspuns, altele preferă să folosească intens reţeaua pentru schimb de experienţă, practici şi/sau conţinut

până într-acolo încât se implică în crearea de materiale didactice. Fiecare iniţiativă de interrelaţionare dedicată cadrelor didactice urmează o strategie diferită. Având libertatea de a-şi alege iniţiativa adecvată, cadrele didactice decid în ce măsură doresc să-şi facă publică identitatea lor personală sau profesională, în ce tip de interacţiune doresc să se implice (axată pe disciplină, pe conţinut sau pe anumite probleme, metode sau mijloace etc.) sau, pur şi simplu, să interacţioneze cu reţelele regionale, naţionale sau internaţionale, fi e individual, fi e într-o echipă sau la nivel de şcoală. Flexibilitatea şi varietatea comunităţilor online dedicate cadrelor didactice permit o utilizare adaptată preferinţelor şi nevoilor fi ecăruia. La fel ca în cazul elevilor, instrumentele Web 2.0 oferă medii de învăţare atractive pentru cadrele didactice, care, benefi ciind de sprijinul social şi profesional oferit de reţea, pot crea şi explora oportunităţi neconvenţionale deformare profesională, care, la rândul lor, le ajută să facă faţă schimbărilor din societate.

Perspective

      În urma unei analize a oportunităţilor oferite în acest moment de Web 2.0 pentru stimularea învăţământului şi a interrelaţionării dintre cadre didactice, putem întrezări viitorul predării şi învăţării într-o societate a mediilor de comunicare. Viitorul ne dezvăluie o societate în care frontierele dintre şcoală şi casă, muncă şi timp liber, mijloacele media pentru educaţie şi cele pentru distracţie, învăţare şi formare formală, non-formală şi informală, precum şi cele dintre cadre didactice şi elevi se estompează. Utilizarea reţelelor sociale, deşi îşi are originea în afara instituţiilor de învăţământ şi nu este o componentă intrinsecă a lor, are

potenţialul de a provoca o schimbare esenţială în învăţământul şi activităţile de formare formale. În acelaşi timp, oportunităţile de învăţare personalizate, fl exibile, dinamice şi antrenante oferite cadrelor didactice şi elevilor de către reţelele sociale pot alimenta procesul de modernizare a instituţiilor de învăţământ şi formare, proces necesar pentru atingerea obiectivelor pedagogice ale societăţii contemporane şi viitoare.